Growing Toward the Light
pentru orchestră simfonică

Videoclipul începe similar unei lucrări simfonice dintr-un concert filarmonic, cu imaginea dirijorului dând intrarea orchestrei. Singura diferenţă constă în continuarea nu atât pur auditivă, cât mai ales vizuală, iar dirijorul se dovedeşte a dirija nu atât muzica, adică sonorităţile, cât mai ales imaginile în calitatea lor de conţinuturi ale muzicii. Relaţia, însă, este una biunivocă, deoarece chiar şi începutul „filarmonic” al videoclipului este unul imagistic.

Un nucleu generativ al întregului şir auditiv, este Tema principală sau, mai bine-zis, modul în care este organizată apariţia ei în prima secţiune a formei vizual-muzicale a întregului care este Expoziţia. Ingeniozitatea compozitorului constă în plasarea înaintea Temei principale a unui incipit motivic, structurat din două configuraţii sonore în logica relaţiei „întrebare” – „răspuns”. În fapt, este vorba despre două ipostaze, invers simetrice, ale aceluiaşi motiv, una cu mişcare ascendentă în registru grav (ideea ascensiunii) şi cealaltă, evident, într-o mişcare descendentă în registrul acut (ideea pogorârii), prefigurând imaginea Pământului şi, respectiv, a Cerului, amândouă imagini orientate convergent, relaţie din care într-un mod organic decurge Tema principală ca simbol unificator al amânduror imagini stihiale într-un tot întreg armonios. Această încărcătură a celor două motive o confirmă consistenţa şirului vizual, structurat din imagini ale sferelor terestră şi, respectiv, celestă. Astfel, compozitorul structurează doi centri „energetici”, plasându-i la limitele extreme ale formei – Expoziţia - Repriza –, echilibrând întreaga formă, iar Coda (corul de voci umane articulând numele companiei – INI Steel) îmbină în sincronie ambele direcţii – ascensională şi descendentă drept simbol al asimilării şi asumării amânduror energii stihiale declarate în „tandemul” motivic din Introducere.

Cea mai puternică impresie, o reală şi bine pregătită culminaţie, o oferă, fireşte, repriza, a treia secţiune a materialului audio-vizual din acest videoclip. Anume înspre acest moment converg ambele şiruri – auditiv-muzical şi imagistic-narativ – aici se produce autentica sinteză a amândurora. Apariţia imaginii urbane, geometrică şi integră cromatic, după poetica habitatului natural, este amplificată şi de revenirea Temei principale – tema-semnal, coagulând într-o „verticalitate” sugestivă mesajul imaginilor.

De abia de la această secţiune, şi aici trebuie evidenţiată claritatea şi eficienţa concepţiei muzicale, se poate porni într-o analiză retroversivă a compoziţiei întregului, deoarece anume Repriza consfinţeşte conţinutul, identitatea şi funcţia profilurilor melodice, încărcătura şi funcţia expresivă a formei – una tri-partită – însă mai ales într-o strânsă relaţie de interderminare cu orientarea univocă, acumulativă, a şirului audio-vizual, a cărui dominantă expresivă, indiscutabilă de altfel, decide asupra coerenţei şi coeziunii întregului.

Pe de altă parte, logica organizării şirului muzical potenţează sau poate chiar hiper-potenţează, resemnificând totodată, însăşi conţinuturile şirului vizual. Drept exemplu se poate aduce aici apariţia Temei principale – tema-apel, să-i spunem „Travel-Theme” – la începutul clipului – prima secţiune, Expoziţia – şi la începutul celei de a treia – Repriza, însă cu o diferenţă notabilă ca semnificaţie atât a muzicii, cât mai ales a simbolurilor vizuale. Într-un prim moment, „Travel-Theme” (sau îndemn) captează într-un mod spontan atenţia, orientând-o înspre valorizarea şirului vizual care prezintă imagini ale grandorii naturale – munţi, vastitatea întinderilor câmpeneşti, valurile oceanului. Altfel spus, sublimul natural. Drept element care amplifică această sugestibilitate într-un mod fericit, făcând-o şi mai proeminentă, este inserţia prezenţei umane – fie ca şi cuceritor, fie într-o ipostază admirativă, deschisă înspre înţelesurile profunde şi înalte ale Naturii în formele ei pure. O sarcină deloc uşoară a compozitorului a fost şi racordarea profilului melodic-tematic la „epicentrii” semantici-expresivi ai şirului vizual – „plierea” inciziei sau a desfăşurării melodice pe imaginea mâinilor larg desfăcute în intenţia de a absorbi frumuseţea ambientală, lansarea de către copil a unui model de avion sau postarea sigură şi fermă a unui alpinist pe piscul muntos cucerit.

A doua „secţiune” a clipului este una evident „panteistă”, dedicată în întregime habitatului natural, care concentrează în sine o dublă semnificaţie. Prima s-ar referi la angajarea mai întâi vizuală într-o călătorie-explorare a spaţiului şi a frumuseţii naturale, condiţie necesară pentru a putea înţelege şi prin asta a putea ajunge, în finalul călătoriei, în interiorul spaţiului megalopolisului uman, o proiecţie amplificată, esenţializată şi potenţată a iraţionalităţii naturale. Şirul muzical, însă, respectă propria logică, realizată cu mijloacele programatismului muzical prin inserţia unei melodicităţi bucolice, una explicită în candoarea, puritatea şi gingăşia ei. Mai degrabă decât imagine a naturii însăşi, este imaginea naturii „filtrată” prin sensibilitatea şi imaginaţia omului contemporan, pentru care natura va rămâne continuu un punct de referinţă valoric. Este, mai degrabă, imaginea (atât video, cât şi audio) unei „călătorii imaginare”, însă şi una de acumulare (încărcare emoţională) a puterii pentru a putea ajunge la destinaţie.

În fapt, logica organizării şirului vizual este structurată pe realizarea unei călătorii pornind de la imaginea planetei, prin sublimul şi puritatea naturii, care culminează toate în analogia umană a sublimului care este puterea „cosmicizantă” a omului în a-şi edifica propria „natură”, însă una construită după modelul originar, primar, chiar dacă niciodată egalat, însă unul care va rămâne într-o constantă actualitate. În contrapondere cu această „linearitate” şi univocitate a şirului vizual, muzica este structurată, după cum am arătat mai sus, în logica articulării ternare – „Travel-Theme” (Expoziţia) – „Nature-Theme” (secţiunea mediană, Episod)– „Travel Theme” (Repriza). Putem vorbi aici despre o subtilă interpotenţare a celor două şiruri. Mai mult de atât, însăşi şirul vizual conţine imagini care „materializează” aspectele şi atributele şirului auditiv-muzical – secvenţe de studio de înregistrări cu orchestra simfonică având un dirijor la pupitru. O problemă particulară, una tehnică, a fost şi racordarea imaginii interpreţilor violonişti, a mişcării adecvate a arcuşelor, gestul de incizie a dirijorului etc. Astfel, muzica întregului videoclip parcă ar porni de la gestul dirijorului – atât de tehnic în sugestivitatea lui –, de această dată „simbol” al originii muzicale a şirului vizual. Altfel spus, şirul vizual sugerează prin propriile mijloace, singurele posibile, atât prezenţa, cât şi rolul muzicii în ecuaţia articulării vizuale a clipului.

Putem vorbi despre acest videoclip în calitatea lui de artefact sincretic în substanţa lui, însă unul prin al cărui intermediu poate fi realizată o acumulare sugestiv-imaginativă de o impresionantă putere şi, în acelaşi timp, cu o deschidere semantică-simbolică puternic înrădăcinată în cele mai intime structuri arhetipale ale sensibilităţii umane.